De unde sa incep?

A trecut atat de mult timp...De unde sa incep? Cu ce sa-mi fac avant? Cum sa-mi deschid curajul in fata lumii? Astept de atata amar de vreme sa-mi gasesc un rost printre trecatori, sa ajung sa nu mai numar ceasul, sa nu mai zabovesc minute in sir in statie...Ei na...ce tot vorbesc eu aici...prostii!!!
Poate-s prea idealista intr-o luma goala, fara continut si prea iute...Nu pot tine pasul cu ea...chiar nu pot; cat de rapid sa fii sa ajungi la timp in statie in baia de lume care asteapta troleul batand din picior sau fumand printre degete o tigareta? Si apoi daca nu am loc nici macar in picioare si ma clatin ca intr-o barca in mijlocul lacului? La ce-mi foloseste toata promptitudinea asta ? Poate la o inghesuiala destul de zdravana, o bataie neoficiala de coate si genti, un portofel sau un telefon strecurat din inconstienta repeziciunii in mainile vreunui cetatean care numai cetatean nu e....sau numai cetatean cinstit nu e...daca o fi fost candva?? cu toata consideratia, mi-am propus sa nu mai caut cu disperare acceleratul, acum mai nou intercity :D, ci sa ma imbarc cu multa vigilenta intr-un personal pe o banca din dreapta geamului pentru a-mi gusta in liniste mica calatorie...pt ca nu-i asa oricat de mica e....intensitatea ei creste pe masura ce bataile inimii si mintii tale au devenit un joc, o unitate...