Saturday, November 29, 2008

amaraciune...

simt o imensa amaraciune in suflet. inca o data am picat testul prieteniei. poate ca nu stiu sa-mi fac prieteni, poate ca nu cunosc mecanismul de a-mi face prieteni si a-mi fi alaturi si la greu. iarasi sunt trista, din acelasi motiv cu care m-am confruntat an de an. prietenul meu a avut dreptate, in ceea ce priveste acest aspect si m-a atentionat sa fiu grijulie. am indraznit sa-l contrazic, pentru ca simteam ca de aceasta data e altfel. acum ploua iar cu lacrimi, intrebandu-ma incontinuu unde gresesc? prin prisma experientelor trecute, n-ar trebui sa mai fiu asa afectata, dar cu fiecare poveste ma doare mai puternic. ma inteapa ca o injectie facuta la intamplare, ma fulgera asa cum un fulger spinteca cerul, ma innegreste ca urma unui noroi, ma secera ca un papusoi retezat din radacina si trantit cu repeziciune in cosul aproape gol, ma arde ca focul unei lampi aprinse pentru ca un copil sa-si miste degetul pe abecedarul invechit...
mereu ai nevoie de un prieten, dar el are mereu nevoie de tine???