Stiu cine m-a determinat sa scriu iarasi. Un anonim care ma seca zi de zi pe blog cu rugaminti fierbinti sa incep
sa rescriu povesti, O prietena pe nume Dana care imi tot repeta zilnic sau aproape zilnic ca de cate ori da click
pe blogul meu ii apare ultimul post de acum doi ani care se intituleaza "Amaraciunea". Aaaa, nu e suficient? Recunosc
imi doream sa mai scriu, insa doar cand mai cotrobaiam prin alte bloguri celebre sau nu. Si atat. Ma opream la gandul
asta. Si stiu de ce. Din lene, comoditate, stresuri cotidiene. Adica am mai compus ca sa ma destresez ce-i drept, insa
nu am si publicat. Acum ca am mai aruncat in trecul grijile ce m-au urmarit pana de curand, am luat o initiativa
de exceptie :)). Sa mai scriu din "mingea mea cu creier" ca sa impartesc si celor dragi, dar si celor necunoscuti
cate un bob din viata mea. Asa ca welcome!!!
1 comment:
in primul rand si inainte de toate iti urez bun (re)venit printre noi.in al doilea rand imi face deosebita placere sa te vad activa aici in lumea blogurilor si ma bucura nespus de mult faptul ca acum cand dau clic pe blogul tau(dupa doi ani de click-uieli)sa nu mai vad "amaraciunea",ci un nou inceput:)asa ca ai scapat de gura mea in privinta asta,insa numai atata timp cat urmatorii doi ani nu voi click-ui acelasi acest post da?:))
Post a Comment